Jocus Pocus 5.0, patru zile în care jocul se mută în aer liber

Există un moment, în fiecare an, în care Școala de Jocuri își părăsește sala de curs.

După 36 de vineri petrecute în jurul meselor de joc, cu fișe completate, rezultate înregistrate, victorii, înfrângeri și grade câștigate, vine momentul în care echipele se întâlnesc într-un spațiu mult mai larg. Jocurile se mută afară, mesele sunt înlocuite de terenuri, iar cele două ore de curs se transformă în patru zile de competiție.

Între 6 și 9 august 2026, 48 de participanți vor lua parte la Jocus Pocus 5.0.

Opt echipe, opt culori. Fiecare echipă va avea propriul coordonator, iar fiecare coordonator va avea de făcut mai mult decât să joace alături de ceilalți. În anumite probe, coordonatorii vor intra în competiție. În altele, vor arbitra. Vor trebui să cunoască regulile, să fie atenți la ceea ce se întâmplă la mese și să poată lua decizii corecte atunci când este nevoie, toate acestea într-o tabără în care punctele se adună pentru echipă și fiecare rol are importanța lui.

Asta este una dintre ideile care stau la baza Școlii de Jocuri. Să știi un joc nu înseamnă doar să știi cum poți câștiga. Înseamnă să înțelegi regulile, să le respecți și să fii capabil să le explici altcuiva.

La Jocus Pocus 5.0 vor reveni trei dintre jocurile importante ale Școlii de Jocuri: Muzicando, Totemia și Don’go.

Fiecare dintre ele cere altceva de la participanți. La Muzicando în pereche, comunicarea și cooperarea dintre cei doi jucători contează în fiecare decizie. Totemia pune în joc atenția, memoria și capacitatea de a construi o strategie. Don’go în echipă introdus de anul acesta, aduce o altă dimensiune competiției, pentru că deciziile unui jucător pot schimba situația întregii echipe.

Pe lângă acestea, programul pregătește un traseu alcătuit din patru jocuri sportive: aruncarea de țurcă, Mölkky, pétanque și quinze, un joc nou, original, care va fi introdus în competiția din acest an.

Aici apare una dintre plăcerile unei tabere de jocuri. Unele reguli sunt deja cunoscute. Altele trebuie învățate. Unele strategii au fost exersate de multe ori. Pentru altele, participanții vor avea nevoie să observe, să încerce și să se adapteze. Un joc nou pune întotdeauna aceeași întrebare: „cum se joacă?” După primele minute, întrebarea devine alta: „cum pot să joc mai bine?”

Într-o competiție, este ușor să fii parte dintr-o echipă atunci când câștigi. Mai interesant este ce se întâmplă după o partidă pierdută. La Jocus Pocus, punctele se adună de-a lungul celor patru zile. O echipă poate începe bine și poate pierde pe parcurs. Poate avea o zi dificilă și poate recupera în următoarea. O probă care pare mai puțin importantă poate schimba clasamentul, de aceea, competiția nu se termină după o singură partidă.

Fiecare participant trebuie să rămână atent la ceea ce se întâmplă, să-și ajute echipa atunci când poate și să accepte faptul că, într-o competiție, rezultatul nu este întotdeauna cel pe care ți l-ai dorit.

Aici apar și alte jocuri ale taberei, care sunt jocuri simple în aparență, în care contează felul în care oamenii se coordonează. Uneori trebuie să transmiți ceva fără să pierzi informația pe drum. Alteori trebuie să lucrezi cu ceilalți pentru a duce la capăt o sarcină. Există și momente în care viteza de reacție, atenția și coordonarea fac diferența. Nu sunt jocuri complicate, nici nu trebuie să fie.

Într-o tabără, o probă bine aleasă poate face un grup de copii să râdă în câteva secunde. Poate să-i oblige să discute între ei. Poate să-i facă să încerce din nou după ce prima încercare nu a mers. Uneori, o astfel de probă spune despre o echipă la fel de multe ca o partidă de joc strategic.

Jocus Pocus are clasament, are puncte, are echipe și are, la final, un câștigător. Duminică, 9 august, una dintre cele opt echipe va ridica trofeul, până atunci, fiecare echipă va avea de trecut prin jocuri, probe și situații în care va trebui să ia decizii. Unele vor fi decizii bune, altele vor putea fi îmbunătățite. Asta face parte din orice competiție adevărată.

La final, clasamentul va spune cine a adunat cele mai multe puncte și va spune mai puține despre discuțiile de după o partidă, despre strategiile schimbate între colegi, despre momentele în care cineva a explicat o regulă unui coleg sau despre o echipă care a încercat din nou după ce prima încercare nu a ieșit.

Acestea sunt lucrurile care nu apar întotdeauna într-un tabel de rezultate. Școala de Jocuri funcționează pe baza competiției, dar competiția este doar una dintre formele prin care copiii învață să se raporteze unii la ceilalți. În fiecare an, coordonatorii îi ajută pe cei mai noi să înțeleagă jocurile. În fiecare an, unii dintre cursanți ajung să preia responsabilități mai mari. Echipele se schimbă, gradele se câștigă, iar cei care au fost cândva începători ajung să-i învețe pe cei care vin după ei.

Tabăra Jocus Pocus este, în acest sens, o continuare firească a ceea ce se întâmplă în timpul anului, doar că, timp de patru zile, avem mai mult spațiu, mai multe jocuri și un clasament care trebuie urmărit până la ultima probă.

După ce trofeul va ajunge la echipa câștigătoare, toți participanții își vor strânge lucrurile și vor pleca acasă. Clasamentul va rămâne în arhivele Școlii de Jocuri. Tabăra va rămâne în memoria celor care au fost acolo. Peste o lună, când vor începe din nou cursurile de vineri, este foarte posibil ca o partidă de Muzicando, o etalare la Totemia sau o situație de la un joc de tabără să fie încă subiect de discuție.

O competiție se termină atunci când se termină ultima probă, jocul, însă, continuă.