Prea prinși în joc ca să mai verifice telefonul

A venit din nou ziua de vineri și, odată cu ea, cele două ore pe care le petrecem săptămână de săptămână alături de tinerii noștri. Întâlnirea a decurs exact așa cum ne-am obișnuit: mesele s-au umplut rapid, jocurile au început aproape imediat, iar fiecare și-a ales partenerii și provocările pe care și le-a dorit pentru seara aceasta.

De data aceasta nici măcar nu am reușit să facem fotografii. Am surprins doar o scurtă filmare, făcută în grabă, dar suficientă cât să arate ceva ce observăm tot mai des. Telefonul poate sta lângă ei pe masă, însă aproape nimeni nu îl verifică. Sunt atât de implicați în joc, în discuții și în atmosfera din jur, încât ecranul își pierde importanța pentru câteva ore. Pentru noi, aceasta este una dintre cele mai frumoase confirmări că ceea ce construim funcționează.

Ne place să spunem, uneori în glumă, că aceasta este „terapia” noastră. Două ore în care jocul îi aduce pe oameni împreună, îi face să comunice, să râdă și să se bucure de timpul petrecut față în față. Nu este un obiectiv pe care îl urmărim în mod direct, dar este unul dintre cele mai valoroase rezultate ale întâlnirilor noastre: atunci când jocul este suficient de captivant, telefonul rămâne pur și simplu uitat pe masă.