Jocus Pocus 5.0. Patru zile la Șișești

În urmă cu câteva săptămâni scriam despre Jocus Pocus 5.0 ca despre momentul în care jocurile Școlii de Jocuri urmau să iasă din sala de curs și să se mute în aer liber. Între 6 și 9 august, cele opt echipe și cei 48 de participanți au ajuns la Șișești, iar cele două ore de curs de vineri s-au transformat, așa cum ne propusesem, în patru zile de jocuri, competiție și viață împreună.

Am avut Muzicando, Totemia, Don'go, probe sportive și o serie de taskuri prin care echipele au adunat puncte de-a lungul taberei. Am avut și ploaie, care ne-a obligat să schimbăm programul, apoi câteva zile foarte călduroase, care ne-au trimis în bazinul pus la dispoziție de gazdele noastre. Iar de aici până la bătăile cu apă nu a mai fost decât un pas.

Una dintre surprizele plăcute ale acestei ediții a fost seriozitatea cu care participanții au tratat programul. Într-o tabără cu atât de multe activități, este ușor să apară întârzieri, neatenție sau nevoia de a repeta de mai multe ori unde și când trebuie să ajungă fiecare echipă. La Jocus Pocus, copiii au fost ascultători, responsabili, responsivi și conștiincioși, iar acest lucru ne-a permis să păstrăm ritmul taberei chiar și atunci când vremea ne-a obligat să facem schimbări.

O altă parte importantă a taberei a fost felul în care participanții mai mari și mai experimentați i-au ajutat pe cei mai mici. Au explicat jocuri, au oferit soluții, au ghidat colegii în timpul taskurilor și au încercat să îi ajute să își ducă probele la bun sfârșit. Este unul dintre lucrurile pe care ne place să le vedem la Școala de Jocuri, pentru că arată cum experiența acumulată în timpul anului începe să fie transmisă mai departe. Cei care au fost cândva începători ajung să îi învețe pe cei care vin după ei, iar responsabilitatea apare într-un context real, în care echipa are nevoie de fiecare dintre membrii ei.

Acest lucru s-a văzut și în rolurile pe care le-au avut participanții în timpul taberei. Comandantul, mentorul, comunicatorul și taskmanul au avut responsabilități diferite, de la coordonarea programului și transmiterea informațiilor până la atenția acordată participanților și organizarea activităților complementare. În special comunicatorul a avut un rol care s-a simțit în fiecare zi, pentru că într-o tabără cu 48 de participanți este important ca informațiile să ajungă la toată lumea la timp.

Comandantul și mentorul au trebuit să fie atenți atât la desfășurarea programului, cât și la oameni, iar taskmanul a intervenit acolo unde activitățile aveau nevoie de organizare și soluții practice.

Într-o astfel de competiție, adversarii sunt în același timp colegii cu care petreci patru zile. Fiecare echipă vrea să câștige, fiecare punct contează, iar clasamentul se poate schimba până la ultima probă. În acest context, una dintre replicile pe care le-am auzit în tabără mi s-a părut că surprinde foarte bine spiritul competiției: „Vă dați seama că acum, că sunteți adversarii mei, trebuie să fiți cele mai bune versiuni ale voastre”. Ideea este simplă și ne place mult. Un adversar bun te obligă să fii atent, să înveți și să joci mai bine, iar faptul că îți dorești să câștigi nu înseamnă că trebuie să îți dorești ca ceilalți să joace mai slab.

Dincolo de probe și de clasament, au fost și lucrurile care nu apar în programul oficial. Am avut trei chitare și câteva seri în care s-a cântat, s-a stat împreună și s-au purtat discuții care nu mai aveau nicio legătură cu punctajele. A fost focul de tabără, au fost momentele de socializare și au fost, bineînțeles, acele perioade dintre două activități în care copiii pur și simplu se bucură că sunt împreună.

Vremea ne-a mai oferit câteva ocazii de improvizație. Când a plouat, am schimbat programul și am găsit alte variante pentru activități. Când a venit căldura, am profitat de bazinul pus la dispoziție de gazdele noastre și am transformat o parte din zi într-o pauză de la competiție. Bătăile cu apă au venit aproape firesc și au fost probabil printre momentele în care diferența dintre „programul taberei” și „ce se întâmplă cu adevărat într-o tabără” a devenit cel mai clară.

Seara, la apus, se vedea poate cel mai bine ce a însemnat Jocus Pocus pentru participanți. După o zi întreagă de jocuri, probe, strategie și alergat, copiii erau obosiți, dar fericiți că sunt acolo. Este un lucru greu de pus într-un tabel de rezultate și probabil nici nu trebuie. Putem număra participanții, echipele, jocurile și punctele, putem stabili un clasament și putem spune cine a câștigat competiția, dar nu există o rubrică pentru bucuria unui copil care a avut o zi bună în tabără.

Duminică, competiția s-a încheiat, punctele au fost adunate, iar trofeul a ajuns la echipa câștigătoare. Clasamentul va rămâne în arhivele Școlii de Jocuri, însă sunt multe alte lucruri pe care nu le vom arhiva nicăieri: explicația dată de un participant mai mare unui coleg mai mic, strategia discutată înaintea unei probe, serile cu chitarele, bazinul, ploaia, bătăile cu apă sau chipurile copiilor la sfârșitul unei zile.

În articolul pe care l-am publicat înainte de tabără spuneam că o competiție se termină atunci când se termină ultima probă, dar jocul continuă. După Jocus Pocus 5.0, credem că știm și unde continuă: la următoarea partidă de vineri, într-o strategie pe care cineva o va încerca din nou, într-un joc pe care un participant mai mare îl va explica unui coleg mai mic sau într-o poveste despre cele patru zile de la Șișești care va reapărea, probabil, la următoarea întâlnire.

Jocus Pocus 5.0 s-a terminat. Jocul continuă.


Ce spun participanții despre această experiență:

Adrian:
Participarea la Jocus Pocus 5.0 în rolul de Comunicator a fost pentru mine o experiență foarte frumoasă, dar și una din care am avut multe de învățat. Mi-a plăcut faptul că am avut un rol activ în tabără și că am putut contribui la buna desfășurare a activităților, fiind permanent în contact atât cu participanții, cât și cu ceilalți membri ai echipei.

La început am privit rolul de Comunicator mai mult ca pe o responsabilitate de a transmite informațiile corect și la timp, însă pe parcurs mi-am dat seama că înseamnă mult mai mult. A trebuit să fiu atent la ceea ce se întâmplă în jurul meu, să mă adaptez atunci când programul se schimba și să mă asigur că informațiile ajung clar la toată lumea.

Dincolo de responsabilități, mi-au plăcut foarte mult atmosfera taberei, energia participanților și momentele petrecute împreună. Au fost patru zile intense, cu multe activități, jocuri, competiție, dar și cu foarte multe momente frumoase și amuzante.

La final am plecat cu sentimentul că nu am fost doar un participant la tabără, ci că am contribuit efectiv la experiența celorlalți. Pentru mine, Jocus Pocus 5.0 a fost o experiență pe care cu siguranță aș repeta-o.

Alex:
Pentru mine, Școala de Jocuri înseamnă mult mai mult decât un simplu loc în care mergi pentru a te juca sau pentru a socializa. Este un loc în care, prin jocuri, experiențe, excursii, tabere și toate activitățile pregătite pentru noi, înveți lucruri care te formează ca om, fără să îți dai seama. Ceea ce pentru mulți poate părea doar o joacă este, de fapt, o experiență unică prin care înveți să comunici, să lucrezi în echipă, să iei decizii și să îți asumi responsabilități.

Am avut ocazia să văd cel mai bine toate aceste lucruri în timpul taberei Jocus Pocus 5.0, unde, timp de patru zile, am participat la jocuri, competiții, probe sportive și diferite taskuri alături de colegii mei. Am jucat Muzicando, Totemia și Don’go, am participat la probe sportive și am trecut prin situații în care fiecare membru al echipei a avut un rol important.

Pentru mine, însă, cel mai important lucru nu a fost competiția sau numărul de puncte pe care îl obțineam, ci ceea ce am învățat din toate aceste activități. Am învățat că o echipă nu poate funcționa dacă fiecare persoană se gândește doar la ea, că trebuie să îi asculți pe cei din jur și că uneori cea mai bună soluție apare atunci când mai multe persoane își pun ideile împreună.

Un lucru care mi-a plăcut foarte mult la această tabără a fost faptul că participanții mai mari și mai experimentați îi ajutau pe cei mai mici. Explicau jocurile, ofereau soluții și îi ghidau în timpul probelor. Astfel, ceea ce ai învățat tu în anii anteriori nu rămâne doar la tine, ci este transmis mai departe.

Cred că acest lucru este unul dintre cele mai importante aspecte ale Școlii de Jocuri. Prin diferitele jocuri de gândire, de echipă și de strategie, fiecare persoană are ocazia să își descopere punctele forte și lucrurile care o pasionează, dar și să își îmbunătățească punctele slabe. În cazul meu, toate aceste experiențe m-au ajutat să îmi dezvolt un anumit comportament și anumite abilități pe care consider că foarte mulți copii și adolescenți din ziua de astăzi ar avea nevoie să le dezvolte.

Trăim într-o lume în care tehnologia este prezentă aproape peste tot. Copiii și adolescenții petrec foarte mult timp pe telefoane, iar comunicarea față în față devine, pentru unii, din ce în ce mai dificilă. Școala de Jocuri vine cu o alternativă foarte simplă, dar în același timp foarte importantă: ne arată că putem comunica, ne putem distra și putem învăța și fără intermediul unui ecran. Iar într-o tabără precum Jocus Pocus, acest lucru se simte poate cel mai bine. Serile petrecute împreună, discuțiile, muzica, focul de tabără, momentele de relaxare și chiar bătăile cu apă sunt lucruri care nu pot fi înlocuite de un telefon.

Un alt lucru pe care îl apreciez este faptul că Școala de Jocuri promovează o idee diferită de modul tradițional de învățare. Aici nu există doar ideea de a învăța pentru o notă. Înveți pentru tine. Înveți să lucrezi cu oamenii, să îți asumi responsabilități, să găsești soluții, să respecți reguli și să muncești pentru ceea ce îți dorești. Acestea sunt lucruri pe care le vei folosi și în viața de zi cu zi, nu doar în timpul unui joc.

Chiar și competiția are un rol important. Într-o competiție, îți dorești să câștigi, însă adversarul tău rămâne în același timp colegul cu care petreci timpul. Am învățat că un adversar bun nu este persoana pe care trebuie să o vezi ca pe un dușman, ci persoana care te determină să fii mai atent, să înveți și să devii mai bun. Așa cum s-a spus și în timpul taberei, atunci când ești adversarul cuiva, trebuie să fii cea mai bună versiune a ta.

Pentru mine, Școala de Jocuri este una dintre cele mai frumoase forme de educație nonformală, tocmai pentru că te ajută să te dezvolți fără să simți că ești într-un proces de învățare. Te joci, râzi, concurezi, socializezi și îți faci prieteni, dar în același timp înveți lucruri care te vor ajuta mult mai târziu în viață.

După toate experiențele pe care le-am avut, pot spune că Școala de Jocuri nu este doar despre jocuri. Este despre oameni, despre echipă, despre responsabilitate, despre comunicare și despre dezvoltare. Iar după o astfel de experiență, îți dai seama că jocul se termină atunci când se termină ultima probă, dar ceea ce ai învățat și amintirile pe care le-ai creat rămân cu tine mult timp după aceea.

Denisa:
Jocus Pocus este una dintre experiențele mele preferate de la Școala de Jocuri. Este o tabără în care, pentru câteva zile, reușim să ieșim din rutina de zi cu zi și să petrecem foarte mult timp împreună. Deși totul pornește de la jocuri și activități, cred că cel mai important lucru pe care îl luăm cu noi de acolo sunt oamenii și amintirile pe care le facem împreună.

Un lucru care face tabăra atât de specială este faptul că ne ajută să lăsăm telefoanele deoparte și să fim cu adevărat prezenți. La început poate părea ciudat să nu avem telefonul mereu la noi, dar foarte repede ne dăm seama că avem mult mai multe lucruri de făcut. Vorbim, râdem, ne jucăm, ieșim afară și ajungem să ne cunoaștem mult mai bine. Mi se pare foarte frumos că, fără să ne dăm seama, ajungem să socializăm mai mult și să ne bucurăm de lucrurile simple.

Activitățile din tabără sunt foarte diverse, de la jocuri competitive și strategice până la probe sportive și jocuri în aer liber. Multe dintre ele sunt făcute astfel încât să ne oblige să comunicăm și să lucrăm împreună. Uneori trebuie să ne coordonăm foarte bine pentru a câștiga, alteori trebuie să ne bazăm pe colegii noștri sau să găsim împreună soluții pentru diferite provocări. Chiar și atunci când apare competiția, învățăm să ne susținem și să ne bucurăm împreună, indiferent de rezultat.

Pe lângă jocurile clasice, avem parte și de activități mai speciale, în care intrăm cu totul în poveste și trebuie să rezolvăm taskuri sau să ne folosim de creativitate și atenție. Tocmai varietatea aceasta face ca fiecare zi să fie diferită și să nu știi niciodată ce urmează.

Pentru mine, Jocus Pocus înseamnă zile frumoase petrecute împreună, multă energie, râsete și, mai ales, oameni cu care ajungi să te simți ca într-o adevărată echipă. Este genul de experiență care se termină prea repede și din care pleci deja cu gândul la următoarea ediție.

Darius:
Jocus Pocus este una dintre experiențele mele preferate de la Școala de Jocuri. Este o tabără în care, timp de câteva zile, ieșim din rutina de zi cu zi și petrecem mult timp împreună. Chiar dacă totul pornește de la jocuri și activități, cel mai important lucru cu care rămânem sunt oamenii și amintirile făcute împreună.

Un lucru care face tabăra specială este faptul că ne ajută să lăsăm telefoanele deoparte și să fim mai prezenți. La început poate fi ciudat, dar ne dăm repede seama că avem multe alte lucruri de făcut: vorbim, râdem, ne jucăm și ajungem să ne cunoaștem mai bine. Îmi place că ajungem să ne bucurăm de lucruri simple și să petrecem mai mult timp unii cu alții.

Activitățile sunt diverse, de la jocuri de strategie și competiții până la probe sportive și jocuri în aer liber. Multe dintre ele ne învață să comunicăm, să lucrăm în echipă și să avem încredere în colegii noștri. Chiar și atunci când există competiție, învățăm să ne susținem și să ne bucurăm împreună, indiferent de rezultat.

Pe lângă jocurile clasice, avem și activități în care trebuie să rezolvăm provocări, să fim atenți și să ne folosim creativitatea. Varietatea lor face ca fiecare zi să fie diferită și să existe mereu ceva nou de făcut.

Pentru mine, Jocus Pocus înseamnă zile pline de energie, râsete și momente frumoase. Cel mai important sunt oamenii cu care ajungi să te simți ca parte dintr-o echipă. Este o experiență care trece prea repede și din care pleci deja cu gândul la următoarea ediție.

Patrick:
Experiența mea alături de Asociația Școala de Jocuri a fost și continuă să fie una dintre acele experiențe care, de la o activitate la alta, ajung să însemne tot mai mult. Am avut ocazia să particip la mai multe proiecte și activități organizate de asociație, iar fiecare dintre ele mi-a oferit amintiri frumoase, prieteni noi și, mai ales, multe oportunități de a învăța și de a mă dezvolta.

Am participat la trei ediții ale taberelor Jocus Pocus, experiențe care mi-au rămas foarte dragi. Fiecare tabără a fost diferită, dar toate au avut în comun energia pozitivă, jocurile, activitățile de echipă și atmosfera în care te simțeai parte dintr-un grup.

De asemenea, am fost de trei ori alături de Asociația Școala de Jocuri la Zilele Jocurilor din Târgu Mureș. Participarea la acest eveniment mi-a oferit ocazia să descopăr cât de frumoasă poate fi o comunitate construită în jurul jocurilor și al oamenilor. A fost o experiență dinamică, plină de interacțiuni, jocuri și momente în care am putut învăța de la cei din jur.

O altă experiență importantă pentru mine a fost participarea, alături de asociație, la proiectul Erasmus+ „Roots in Motion”, desfășurat la Izvoare, în județul Harghita. Această experiență a fost una deosebită, deoarece mi-a oferit șansa de a întâlni oameni cu perspective și experiențe diferite, de a descoperi lucruri noi și de a participa la activități care m-au făcut să privesc anumite situații dintr-o perspectivă diferită. A fost o experiență care m-a ajutat să mă dezvolt atât personal, cât și în relația cu ceilalți.

Privind în urmă la toate aceste activități, pot spune că Asociația Școala de Jocuri a avut un rol important în parcursul meu. Fie că a fost vorba despre o tabără, un eveniment de jocuri sau un proiect Erasmus+, am găsit mereu un mediu deschis, oameni implicați și activități care m-au făcut să mă simt bine și să fiu parte dintr-o comunitate.

Sunt recunoscător pentru toate aceste experiențe și pentru oamenii pe care i-am cunoscut datorită asociației. Cele trei tabere Jocus Pocus, cele trei participări la Zilele Jocurilor și proiectul „Roots in Motion” sunt amintiri pe care le voi păstra cu drag și care m-au făcut să înțeleg că jocul, colaborarea și comunitatea pot avea un impact real asupra noastră.

Alexia:
Unul dintre proiectele mele preferate organizate de Asociația Școala de Jocuri este TABĂRA JOCUS POCUS de la Șișești. În ce constă acest proiect? Un sejur, de 4 zile cu cortul, plin de activități menite să cultive răbdarea, comunicarea și munca în echipă. Participanții sunt împărțiți în echipe și concurează pentru titlul de „Campionii Taberei". Probele prin care trebuie să treacă acestia (pe lângă cea de a monta cortul ) sunt cu atenție alese pentru a exista un echilibru în ceea ce privește activitățile fizice și mentale.

In calitate de cursant al Școlii de Jocuri am avut ocazia să particip la 4 tabere. Chiar dacă pentru mulți pare doar o modalitate de recreere, abilitățile noastre sportive, cât și cele de concentrare sunt puse la încercare prin diverse probe. Pe lângă jocurile cu care suntem obișnuiți din întâlnirile noastre din fiecare vineri (Muzicando, Totemia, Don Go), instructorii noștri ne surprind în fiecare tabără cu noi provocări.

Anul acesta atracția principală a fost Méta, jocul descoperit de instructorii și colegii noștri în cel mai recent program Erasmus la care au participat. Acest joc se desfășoară între două echipe (“Bătători” și “Prinzători”) pe un teren delimitat de o linie de start și mai multe puncte numite baze. Bătătorul lovește mingea cât mai departe cu o bâtă de lemn, apoi aleargă spre cea mai apropiată bază. Dacă un prinzător prinde mingea direct din zbor, bătătorul este eliminat. De asemenea, dacă prinzătorii dețin mingea iar bătătorul se găsește între două baze, acesta este eliminat.

O altă activitate care m-a surprins plăcut a fost treasure hunt-ul. Riguros construit, acesta ne-a pus la încercare creativitatea și spiritul de observație.

Un moment special în fiecare tabără este lăsarea serii. Adunați în jurul focului de tabără, schimbăm impresii despre evenimentele desfășurate în ziua respectivă, discutăm tactica pentru ziua următoare și stăm în povești. Obosiți dar bucuroși că suntem acolo.

Scoși din confortul casei noastre și din mediul obișnuit oricărui copil, această tabără reușește să creeze legături sincere între participanți și să propună o educație diferită: o educație prin joc.

Alin
Această tabără a fost una specială. Pe lângă activitățile clasice cum ar fi mesele de Muzicando și Totemia, toate activitățile au fost gândite astfel încât timpul să ne fie ocupat de task-uri interesante și competitive, ajungând ca toată lumea să fie activă pe toată durata taberei, până în ultima zi.

Apreciez foarte mult că în fiecare an, tabăra reușește să mă surprindă cu câte o activitate care îmi pune planurile la încercare, să mă facă să renunț la ideile nepotrivitre și să dau 101% pentru ca toți membrii echipei mele, nu doar să plece cu un premiu, oricare ar fi acela, ci și cu o amintire frumoasă.

După rezultatele primei zi, am reușit să aleg un premiu pe care vreau neapărat să pun mâna în calitate de coordonator al echipei Indigo, acesta fiind Testerii taberei.

-
Mă numesc Octavian dar lumea îmi zice Tavi sau Octa și sunt student la Ingineria Autovehiculelor Rutiere în cadrul Universității Tehnice Cluj-Napoca.

În cadrul Școlii de Jocuri, dacă s-ar întâlni eu din 2021 cu mine din prezent, ar rămâne fascinat de persoana din fața lui deoarece am ajuns la concluzia că acest proiect m-a transformat în cine voiam eu sa devin acum 5 ani. Pe lângă aceasta, mi-am făcut o mulțime de prieteni pe care îmi place sa îi numesc a doua mea familie. Am învățat nenumărate lucruri noi și am avut ocazia de a întâlni oameni deosebiți. Aș putea continua la nesfârșit, însă eu cred cu tărie că proiectul Școala de Jocuri este unul ce nu poate fi descris, ci doar trăit!

Părerea mea este una pozitivă în legătură cu ideea că coordonatorii ar trebui să fie arbitrii, însă ar trebui să nu poată arbitra mesele unde au membrii ai echipei lor. Având în vedere că aceștia au gradul de coordonatori, ar trebui să se asigure că echipa lor este pe locul I și că se vor întoarce de la masă mulțumiți de ei.

Fiecare masă a fost superbă cu mâncare sănătoasă și cu snack-uri care ne puteau duce energia până la finalul zilei. Eu am fost foarte mulțumit de ideea de o masă caldă care să ne dea toți nutrienții și de niște alternative între mese.

Competițiile au fost distanțate bine între ele astfel ca cei mici să nu își piardă răbdarea și să poată avea o conexiune cu atât prietenii lor cât și oameni noi cu care s-ar înțelege.

În calitate de coordonator, pot să spun că sunt mulțumit de toți membrii din echipa mea, care chiar dacă au simțit că suntem jos, au reușit să tragă de ei astfel încât să facă o performanță la fiecare activitate.

Vremea a fost în favoarea noastră și chiar și ploaia ne-a dat o pauză de relaxare care ne-a ajutat să ne și răcorim, și să ne și distrăm în acea zi cu povești amuzante.

Locul în care am fost găzduiți a fost unul super, în natură, de care să fim mulțumiți. A fost un moment de deconectare pentru fiecare copil în care putea să uite de telefon și de problemele mărunte de acasă, și să se focuseze pe activități și pe lucrurile importante.

Momentele de seară în care Vida ne cânta la chitară au fost epice, neputând să le ratăm, toată lumea stând în jurul focului ca și cum nu am fi fost în competiție întreaga zi unii cu ceilalți.

Personal, aș mai participa la o asemenea tabără și nu mi-ar plăcea să o ratez.