Rotița de plastic

Societatea umană a ajuns la un nivel de organizare atât de rafinat încât fiecare om, fiecare post, fiecare familie sau persoană singură are un rol precis în evoluția ei. Funcționăm ca niște rotițe într-un mecanism gigantic: cu cât materialul din care suntem făcuți este mai rezistent – simț al datoriei, punctualitate, respect pentru reguli, onestitate – cu atât întregul sistem merge mai repede, mai lin și mai departe.

Unul dintre obiectivele fundamentale ale Școlii de Jocuri este tocmai să construim relația corectă între aceste rotițe. Un cursant nou nu rămâne mult timp în grupul „Aspiranți”. Un coordonator (elev cu experiență, minimum 14 ani) îl observă rapid: după implicare, rezultate, prezență și seriozitate în relațiile cu ceilalți. Odată remarcat, „bobocul” este integrat într-o echipă (Roșu, Oranj, Galben etc.), unde colegii îl sprijină să-și câștige gradarea. Prestigiul personal se reflectă în prestigiul echipei, iar prestigiul echipei se reflectă în prestigiul întregii Școli.

Dar ce se întâmplă când în acest mecanism perfect apare o rotiță de plastic?
Este dureros pentru un coordonator sau pentru un director de școală (tot elev, dar cu o viziune strategică asupra „jocului cu pioni umani”) să vadă că are în echipă pe cineva care promite marea și sarea la început – „sunt serios, voi veni la toate sesiunile, voi ajuta echipa, voi respecta regulile” –, dar apoi își impune propriul ritm lent, absențe, scuze, lipsă de implicare. Rotița de plastic nu doar că nu se întărește; ea încearcă să tragă și rotițele de titan în jos, indirect transmițându-le că „așa e normal”, că „nu contează”, că „se poate și mai puțin”.

O promisiune nerespectată doare într-un final. Da, distruge încrederea celorlalți, încrederea nu se construiește cu vorbe frumoase, ci cu acțiuni repetate. Când promiți și nu respecți, dezamăgești o persoană și creezi un efect de domino. Colegii de echipă încep să se întrebe: „dacă el nu a venit, de ce să vin eu?” Coordonatorul pierde timp prețios verificând dacă poate conta pe tine. Directorul școlii trebuie să realoce resurse. Încrederea, odată spartă, se repară greu și lasă cicatrici.

O promisiune nerespectată afectează echipa și întregul sistem. În Școala de Jocuri, rezultatele tale personale se reflectă direct în clasamentul echipei. O rotiță slabă face ca toată echipa să piardă puncte, motivație și prestigiu. Exact ca într-un board game: dacă un jucător nu respectă regulile sau promite o strategie și o abandonează la mijloc, întregul grup pierde plăcerea și șansa de victorie. La scară mai mare, același lucru se întâmplă în societate: o promisiune nerespectată la locul de muncă, în familie sau în comunitate creează frustrare, cinism și, în timp, izolare.

Neseriozitatea și inconsecvența ta îi afectează pe cei care au crezut în tine. Coordonatorul care te-a recomandat, colegii care te-au integrat în echipă, părinții sau prietenii care te-au încurajat – toți rămân cu o pată. „Eu l-am propus pe el…” devine o frază care doare. Ai transformat susținerea lor într-o investiție proastă.

La fel ca în familie sau oricare alt fel de comunitate, jocurile de societate funcționează doar dacă toți jucătorii respectă regulile și promisiunile făcute la masă. Dacă nu, jocul se strică pentru toată lumea.

La Școala de Jocuri încrederea este cel mai scump material din care se fac rotițele care angrenează societatea umană, o promisiune este o datorie față de echipă, față de Școală și, în ultimă instanță, față de tine însuți.

Dacă ești cursant, coordonator, membru al unei echipe sau pur și simplu prieten cu noi, promite doar ceea ce știi că poți livra, dacă simți că nu poți, comunică imediat, fii rotița de titan. Nu pentru că ești perfect, ci pentru că alegi zilnic să te întărești.

Pentru că, la final, Școala de Jocuri nu formează doar jucători buni. Formează oameni pe care poți conta. Oameni care înțeleg că, atunci când o rotiță cedează, întregul mecanism suferă și că singura soluție reală este să alegem, zi de zi, să fim din materialul cel mai bun.